La biblioteca la care lucrez, se aduc si ziarele cele mai dorite de cititori. Cei mai fideli cititori ai ziarelor sunt pensionarii care, după ce savurează rubrica de DECESE si cele cu anunțuri matrimoniale, simt nevoia să se desfete puțin și cu mine. Ce mai faceți , doamnă? V-au mai mărit bandiții ăștia salariile?
La ora 12 fix, pe poarta bibliotecii a intrat odată un om în stare de ebrietate. Primul impuls a fost să sun la Firma de securitate, dar ceva din privirea lui, ceva de o tristețe inimaginabilă m-a oprit. Târâia după el atâta tristețe că nu m-am putut liniști până nu am aflat. Lucrase mulți ani în Franța, ca muncitor pe un șantier. Venise acasă plini de bani, dar și-a găsit nevasta măritată cu cel mai bun prieten si băiatul plecat la facultate care nu-l mai recunoștea. Și el atunci ce să facă? S-a apucat de băut, pentru că atunci când bea, uita de toate. Pai nu e bine i-am spus eu , nu se vor rezolva problemele, încercați să vă reveniți, să va găsiți pe cineva cu care să mâncați, să petreceți timpul frumos împreună. Cine să se uite la mine? M-a întrebat trist? Am 50 de ani, nu mai prezint interes. Si-atunci ? Ce e de făcut ? Chiar nu știa, nu știa decât ca alcoolul îl făcea să uite, îi amorțea durerea sufleteasca pentru o scurtă perioada de timp, chiar dacă trezirea era și mai dureroasă. A continuat să facă asta zile în șir și eu îl priveam neputincioasă cum citea ziarele, cu ochii absenți, cum privea pe fereastra la vânt, la fulgii de zăpada și cum mergea apoi direct spre crâșma din cartier. Doamne, m-am rugat pentru atâția oameni din viața mea, pentru copii bolnavi, vecini, oare de ce nu mă pot ruga și pentru el ? Pai ce să mă rog m-am trezit eu deodată? Ce să mă rog? Da-i Doamne un suflet cu care să împartă infinita-i tristețe și jalea după nevasta și copilul pierdut? Nu, n-ar rezista nimeni! Atunci ce să mă rog? m-am rugat într-o seara cuprinsă de o milă infinită pentru el , caci la radioul care merge întruna în biblioteca s-a intonat Imnul Franței si el, s-a ridicat in picioare și si-a dus mana la inimă, și a cântat cu glas tare imnul. Apoi a hohotit intr-un plâns năprasnic, am venit lângă el și i-am șoptit: nu mai plângeți, v-ați amintit de prietenii din Franța? Nu doamnă, nu doamnă, nu, mi-am amintit ce gust avea pâinea pe care o mâncam in Franța, cu gândul că voi ferici femeia mea și băiatul…Franța a avut pentru mine gust de sarmale clocotinde în miez de seară si de mititei, pentru că așa mă făcea să cred femeia mea, acum eu în cine să mai cred? In ce să mai cred? Atât de mult mi-aș fi dorit să-l strâng în brațe, atât de mult…dar n-am făcut-o si pentru că n-am făcut-o, seara am stat pe genunchi pană când mi-au amorțit și m-am rugat Lui Dumnezeu: Doamne știi Tu mai bine ce e bun pentru el , Doamne da-i gândul cel bun, Doamne, nu-l mai lăsa pradă deznădejdii, Doamne, e singur ca un copac uitat, Doamne, ajuta-l. M-am așezat apoi în pat lângă fetița mea apoi și m-am gândit ce clipe de fericire trăiam eu alături de familia mea, de soțul meu, si omul acesta atâta singurătate, parca mi-era rușine. Într-o miime de secundă, m-am aruncat iar pe genunchi, Doamne, Tot eu sunt Nușa, gata, știu ce să-i dai…Doamne ia o zi de fericire din viața mea și dă-i-o lui , te rog Doamne , fă-mă pe mine să trăiesc o zi mai puțin de fericire și dă-i-o lui. Te rog Doamne, Nu sunt multe zilele mele de fericire , dar ia una , cea mai fericita zi și dă-i-o lui. M-am așezat iar în pat cu o mulțumire în suflet! Gata m-am rugat ! Noroc că înțelege Dumnezeu și dincolo de cuvinte! Halal rugăciune pentru o absolventă de Teologie. Of!
A doua zi, la 12 fix, a intrat el. Nu era băut, hopaa, mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunea. Dar nu mai avea privirea senina, avea ceva straniu, ceva sălbatic în privire și instinctiv am pus mana pe butonul de alarmă fără să-l apăs. Doamna, mi-a zis, vreau să vă rog ceva. Pe mine? Da pe dv. Uitați, nu am băut nimic de doua zile , vreți să stați puțin de vorbă cu mine să-mi limpezesc gândurile? In legătura cu ce? Vreau să mă întorc în Franța, ce ziceți o fi bine? Pai dacă, aveți putere să mai lucrași acolo, cred că da. Mai aveți prieteni acolo? Si timp de 30 minute am întors pe toate fețe cum să fie mai bine pentru el. După ce s-a lămurit, m-a privit intens în ochi si mi-a zis. Vreau să vă mai rog ceva dar nu îndrăznesc…Mana mea a plecat automat spre butonul de alarmă. Spuneți va rog. Doamna, tot de doua zile nu am mâncat nimic, nimic. Am aici, in sacoșa asta plăcinte cu brânză. Vreți să mâncați cu mine o plăcintă ? Doamne, și eu care mă prăpădeam după plăcintele cu brânză , de eram în stare să vând sticle si borcane ca în copilărie. Sigur că da, o să mănânc cu plăcere. Am lăsat și buton și alarmă la o parte și am mâncat nu una ci două plăcinte calde cu miros de vanilie si de coajă de lămâie rasă. Cine le-a făcut? O vecina, i-am cumpărat eu de toate numai sa mi le facă si acum îmi miroase toată casa a plăcinte…ca in vremurile mele bune….si-o lacrimă îi juca în privire. Am mâncat plăcinta și m-am șters bine la gură de zahărul vanilat. Aveam fața plină de zâmbet. Si el la fel. Domnule D, îmi dați voie să vă fac ceva? Pai da, sigur, dar ce ?să vă strâng in brațe înainte de a pleca? A zâmbit trist și … Pe mine? Da, pe dv., așa ca înainte de plecare. Bine. Ne-am strâns în brațe și pentru prima dată pașii săi nu au mai luat-o spre crâșma prăpădită din deal, ci spre vale spre casa sa care mirosea toată a plăcinte. Peste doua săptămâni am primit un mesaj pe facebook. Sunt , D, sunt in Franța și sunt FERICIT ! Prima zi din noua mea viață poartă chipul dumneavoastră si un gust puternic de plăcintă cu brânză mâncate în doi . Va mulțumesc !
Am respirat ușurată! Așadar, ziua de fericire mi-a fost dată înapoi, in duh de viață care nu înșeală căci poartă amprenta: Made by God! Cat ne costă o minune? O minune care poate schimba viața unui om? Un om pentru care a murit Hristos? Pai sa vedem: Avem nevoie de :
- O zi mohorâta de iarnă,
- Un om singur si trist
- O bibliotecară visătoare
- Un buton de alarmă
- Si neapărat o plăcintă cu brânză cu aromă de vanilie si de coajă de lămâie rasă.