Lună: august 2023

Am fost sunată de o echipa de televiziune cu rugămintea de a realiza un reportaj despre viata mea.Spre deosebire de alte televiziuni, aceasta echipă dorea nu doar un interviu ci voia sa filmeze chiar în mahalaua de țigani în care m-am născut.I-am avertizat că mahalaua mea nu s-a schimbat cu o iată, că oamenii trăiesc în aceeași sărăcie și mizerie greu de descris, ca își iau apa din aceeași cișmea  aflata în marginea mahalalelei, ca violența verbala și agresivitatea lor au rămas neschimbate…

„Nici o problemă, a răspuns unul dintre operatori, eu sunt crescut în Ferentari și cred ca pot comunica cu ei”…Bine, sa încercăm ,le-am zis…După prima suta de metri parcursa cu mașini cei doi operatori au înlemnit pur și simplu, „așa ceva n-am văzut în viata mea .. este incredibil sa existe atâta sărăcie în secolul 21….și când au văzut pe unul venind cu toporul s-au încuiat toți 3 în mașină.Am rămas sa vorbesc cu ei și în final s-au liniștit.O femeie bătrână m-a intrebat:ia uita-te mai bine la mine, tu nu ești cumva fata lui Mihai Ghebosu, acordeonistu?…Ba da, ba da, i-am răspuns bucuroasa, dar cum de m -ați recunoscut?Ca au trecut mulți ani de când am plecat de aici…După zâmbet…zâmbești exact ca tat-tu…M-a apucat un plâns groaznic…M-am gândit, femeia aceasta m-a recunoscut după zâmbet ca sunt fata lui Mihai Ghebosu…Doamne, ce calitate sufletească sa dezvolt eu în sufletul meu încât oamenii , vazand-o sa spună: Ești tu fata lui Mihai Ghebosu dar se vede clar ca ești și fata lui Dumnezeu…Și eu să întreb uimita, da cum v-ati dat seama? Ei uite-asa…după cum pășești, după cum trăiesti…după cum gândești…