Cristinuța(8 ani)
– Mamă, uită-te bine la mine și spune-mi drept: Sunt cam o domnișoară?
– Cam da, ești aproape domnișoară…
– Cum adică aproape? Ori sunt ori nu sunt…
– Ești aproape domnișoară…adică mai trebuie să crești puțin si gata, ești domnișoară!
– Nu mamă nu merge așa…ce înseamnă aproape? Un om aproape mort e totuși viu… adică exact pe dos! Tu uită-te bine la mine si spune-mi drept: sunt domnișoară?
– Vrei să porți pantofii cu toc ai Adelei? Cumva…
– Nu , dacă sunt domnișoară, de azi înainte vreau să mă schimb in baie, nu in cameră…
– Cum in baie?am sărit eu ca arsă, tu nu vezi că dimineața ne batem toți șase pe singura baie, care să intre primul, tata se bărbierește, Adela se machiază, Daria își piaptănă părul cat mai mult…nu, in nici un caz, nu o să te schimbi in baie, dintre toți frații, ești singura care ai camera ta, poți să te schimbi singură in cameră că nu te vede nimeni.
– S-o crezi tu că nu mă vede nimeni, ia mai gândește-te puțin…chiar sunt singură in cameră?
– Păi eu așa știu…ia stai puțin, cum adică nu ești singură in cameră? Tu știi ceva ce eu nu știu?
– Of, mamă, iar ai uitat!! Ai uitat când mi-ai dat camera că mi-ai pus pe perete icoana frumoasă a Mântuitorului Hristos? Și mi-ai spus să nu-mi mai fie niciodată frică de întuneric că ochiul lui pătrunde și in cel mai mare întuneric? Mai ții minte când ne-am rugat fierbinte să se facă tata sănătos de Covid si Domnul ne-a ascultat? Sau când și-a rupt papagalul piciorul si ne-am rugat să i-l repare, ce repede s-a vindecat piciorul lui? … Ei bine aseară, când mă rugam să –mi intre odată în cap tabla înmulțirii, am simțit așa de pătrunzători ochii Mântuitorului că parca mă vedea si mă auzea un om viu… Parcă era un prieten bun de-al meu… si deodată, nu știu cum , am știut deodată cât fac 6 ori 7, că mă chinuisem toată ziua si nu- mi intrase in cap… Și mamă, să mă crezi ce-ti spun eu acuma, ca-ti spun din toată imina mea… Mi-a fost deodată așa de rușine, mamă, să-mi mai iau pijamalele de față cu El, că El mă vedea mamă, înțelegi… a auzit ce l-am rugat că mi-a intrat tabla înmulțirii deodată in cap…și m-am gândit , gata , de-acum mi-e rușine să mă mai schimb de față cu Hristos, că sunt domnișoară și eu , așa că gata, de acum mă schimb in baie, înțelegi tu mamă, ce-ți spun eu acum? E ca o taină, să știi, Dumnezeu ne aude gândurile si rugăciunile… așa să știi mamă!
– Cristinuța, draga mamii, cum să-ți spun eu ție?… Da, Hristos e viu…ne vede, ne aude, ne ascultă rugăciunile… uite, bine, dacă tu așa simți, poți să te schimbi de mâine in baie, o să mă trezesc eu mai devreme sa-mi fac toaleta si apoi intri tu… da, e bine așa.
– Deci sunt domnișoară, da ?
– Da, sigur că ești – Si ca sa mă crezi ca m-a auzit Domnul, fii atentă acum la mine: 6 ori șapte, fac 42, așa-i? spune ea cu fața plină de zâmbet triumfător!!!
– Așa-i, așa-i, draga mamii dragă!Am strâns-o tare la pieptul meu si i-am mulțumit încă odată Domnului că luminează mintea ei cu lumina sfintei Sale înțelegeri. Da, Dumnezeu ne vede și ne aude in orice ceas, in orice clipă, in orice cameră, in fundul prăpastiei celei mai adânci, in naivitatea si inocența unui copil!
Slavă Ție , Doamne, pentru toate! Și Nu uitați oameni buni… 6 ori 7 fac întotdeauna 42!
In vecii vecilor, Amin!