Pentru a le fi mai bine copiilor si pentru a avea cumva mai multi bani,
am hotărît impreună cu soţul meu sa urmez cursurile Facultăţii de
Litere – ultimul an. Această licenţă, (a-lll-a) implica un efort fizic
foarte mare din partea mea. Am stat pe Internet o noapte întreagă şi am
căutat cea mai apropiată facultate de Bacău. Am gasit-o la Braşov.
Trebuia să ne trezim la 4 noaptea, să mergem 4 ore cu maşina şi la ora 8
fix să ajungem la facultate. Acolo stăteam 7-8 ore la cursuri, uneori
şi 10 ore, după care mergeam iarăşi 4 ore cu maşina inapoi si ajungeam
acasă unde copii noştri care ne aşteptau ne luau de “noi”. Daria avea 3
ani, Adela 6, şi Andrei 9 ani. Nu era uşor, mai ales cu problemele mele
de sănătate, dar am hotărît să mergem mai departe. Am trecut cu bine
sesiunea de iarna. Adică vreo 8 examene! Imediat urma să pregatim
lucrarea de licenţă şi cele 11 examene din vară. M-am concetrat pe
lucrarea de licenţă care mi-a luat multa energie si atenţie, gîndindu-mă
ca sigur voi trece cu bine de cele 11 examene din vară. Lucrarea se
numea „Bibliotecile mănăstireşti, tezaur bibliofilic uitat” si lucrînd
la ea, am cunoscut oameni extraordinari, calugari de la mănăstirea
Petru-Vodă, sau maicile de la mănăstirea Diaconeşti! Am lucrat multe
nopţi la ea, cînd dormeau copiii, si am fost foarte fericită cind am
reusit să o termin cu puţin timp înainte de a intra in sesiunea de vară.
Am reuşit să iau primele 10 examene dar la ultimul examen, aveam pur
şi simplu o zonă în cap care refuza să priceapă lingvistica şi teza lui
Saussaure! Mi-era imposibil să mă concetrez şi să reuşesc să înţeleg
ceva din ce citeam. Printre oale cu mîncare, spălat şi şters nasul la
copii mă întrebam ce legătură avea Saussure acesta cu viaţa mea de nu
puteam dormi nici noaptea! Am hotărît să mă prezint şi fie ce-o fi.!
Cu o seară înainte de examen m-am aşezat la rugăciune şi mă gîndeam cum
să mă rog eu în aşa fel încit nici să nu-l mânii pe Dumnezeu, dar şi
examenul să-l iau. Cele câteva noţiuni pe care le învățasem nu făceau de
un cinci şi atunci eu cum să mă rog fără să-l supăr?? Încurcată dar şi
rușinata, mă ruugam doar cu cuvintele : Doamne miluieşte-mă, Doamne
miluieşte-mă! Deodată fetiţa mea, Daria, care dormea cu mine, s-a trezit
şi m-a întrebat ce tot spun eu acolo…. I-am răspuns că mă rog să iau
examenul de mîine .” Şi aşa se roagă ca să iei un examen? Doamne
miluieşte !” m-a întrebat ea? ”Cam aşa ceva” am spus eu.”Ştii ce? Vreau
să mă rog şi eu lîngă tine”.”Vai ce bine, hai lîngă mine” am chemat-o
eu gîndindu-mă că vrea să se roage pentru acelaşi lucru. După cîteva
secunde am auzit-o rugîndu-se cu voce tare : „Doamne, sucureşte-mă,
Doamne sucureşte-mă!..Am întrebat-o : „Ce te rogi tu acolo Dăriuca?”
„Cum ce mă rog? Doamne sucureşte-mă! ” „ dar ce înseamna
su-cu-reş-te-mă draga mamii?” „Adică să-mi curgă suc prin gură, că tu
niciodată nu-mi dai că spui că are chimicale” Am rîs încetişor şi am
lăsat-o să se roage.Apoi ne-am bagat amîndouă în pat şi-am adormit.
A doua zi la examen am primit un subiect care am crezut inițial că e
la geografie…Nu stiam aproape nimic. Nici colegele din fata, nici cele
din spate ….nimic. ” ce ma fac eu ? ma gîndeam, daca nu iau un 5, o să
rămîn cu restanţa asta si o să ratez intrarea în licenţă. Şi cînd mă
gîndeam cît am muncit la lucrarea de licenţă şi ce speranţe îmi pusesem
ca voi termina cu toate in vara ! Imi venea să plîng de ciudă! Şi
Saussaure ăsta ce-a putut să inventeze!
Deodată, disperată mi-a
trecut prin cap o idee! M-am uitat la foaie de hirtie care era scrisa 3
sferturi dar pe care nu putea sa-mi dea un 5, si m-am hotărît sa-i spun
profesoarei de fetiţa mea, Daria, cum s-a rugat ea de dimineaţă,
convinsă ca exact aşa va face Dumnezeu! Aşa că am început să-i spun cît
de mult imi doream sa intru în licenţă şi ce nevoie aveam de nota 5. Şi
am incheiat cu cuvintele :”Doamnă, vă rog, cinciuiţi-mă! ştiu că nu
merit dar am nevoie! Fiţi asemenea lui Dumnezeu care nu ne dă după cum
merităm ci după cum avem nevoie! Am nevoie de cinci-ul acesta! Vă rog!
Nu mă lăsaţi ! Ce-o să-i spun fetiţei mele cînd o sa vin acasă? Vă rog,
Doamnă, iertaţi-ma, şi ciunciuiţi-mă! Vă promit că voi face din
Ferdinand Saussaure teoria vieții mele ! Vă rog, cinciuiţi-mă!”. Şi am
dat foaia doamnei după care am ieşit val-vârtej pe uşă.
Pe drumul
spre casă mă gindeam ca am facut-o lată, că nu trebuia să mă exprim aşa
în faţa unui profesor universitar… să vezi dacă nu ajung la rector şi
s-a zis şi cu licenţa mea şi cu toată facultatea. Putea sa-mi facă mult
rău dacă voia doamna.Of, Doamne! cine m-a pus?
Cum am ajuns acasă,
făra să vorbesc cu Daria, am intrat pe internet să vad notele. În
dreptul meu scria cu litere mari: -NOTA 5! şi în parenteză( în alte
condiţii am fi stat noi două de vorbă, Domnişoară!) Am luat-o în braţe
pe Daria si am dansat cu ea prin casă! Am reuşit, Daria! Am terminat!
Ce fericită sunt! Ce fericită sunt! Seara i-am mulţumit cu lacrimi Lui
Dumnezeu!
A doua zi ne-am imbracat frumos si am iesit in oras să
ne sucurim . ”Ce sa facem , mama ?” m-a intrebat baiatul derutat? Am
lasat-o pe Daria sa le explice, iar ea, cu un zimbet coplice si un aer
important le-a spus : „Adica să vă curgă suc prin gură, ce e așa greu de
ințeles ?”
Isus a spus : ” Lăsati copiii sa vina la mine si nu-i opriți caci a unora ca ei este Imparatia cerurilor”( Evanghelia dupa Matei 19:13, 14)