„ Pentru a investiga mai bine problema decalajelor culturale în definirea depresiei, am cercetat viața populațiilor eschimoșe ( inuiți) din Groelanda , parțial pentru că sunt multe cazuri de depresie in acea cultură și parțial pentru că atitudinile culturii față de depresie sunt foarte distincte. Acolo, depresia afectează afectează 80% din populație. Cum poți organiza o societate in care depresia joaca un rol atăt de important? In prezent, Groelanda, ca posesiune daneză, integreaza in felul de a fi al unei societăți străvechi, realitățile lumii moderne,și aproape întotdeauna societățile de tranzitie – comunitățile tribale africane, culturile nomade urbanizate, – au niveluri înalte ale depresiei. Dar chiar și in contxt tradițional, depresia a fost masivă la inuiți iar rata sinuciderilor a fost mare, în unele zone se sinucid circa 0,3% din populație pe an! Unii ar putea spune că acesta este felul lui Dumnezeu de a arătaaaa că oameniin-ar trebui să trăiască intr-un loc atât de vitreg, cu toate acestea inuiții nu si-au părăsit viața legată de gheață ca să migreze spre sud. S-au deprins să îndure greutățile vieții de dincolo de cercul polar. Inainte de a mă duce acolo presupuneam că tulburarea afectiva legată de anotimp, depresia care rezultă dintr-o perioadă de 3 luniin care soarele nu răsare niciodată. M-am asteptat ca toată lumea să derapeze toamna si sa inceapă sa se simtă mai bine in primăvară. Nu asa stau lucrurile. In Groelanda, prima lună a sinuciderilor este luna Mai. Chiar dacă străinii care se mută în partea de nord a țării sunt teribili de deprimați în lungile perioade de întuneric, inuiții s-au adaptat cu timpul modificarilor luminii în functie de anotimpuri si sunt in stare să-și păstreze dispozitia adecvată in timpul perioadei de intuneric. Tulburarea afectivă legată de anotimp nu este chiar nu este problema centrală a oamenilor in Groelanda.
Cu cât natura devine mai blândă, mai bogată și mai plăcută, scria eseistul A. Alvarez, cu atat pare mai profundă iarna lăuntrică si cu atat mai căscat si mai greu de suportat e abisul ce desparte lumea lăuntrică cea din afară. In groelanda , unde trecerea la primăvară e de două ori mai spectaculoasă decât într-o zonă temperată, acestea sunt lunile cele mai cumplite. Cu alte cuvinte, cât timp este noapte polara , aceasta coincide cu starea deplorabilă in care se află in care se află sufletul lor, noaptea și sufletul se află în concordanță dar când splendoarea primăverii își face simțită prezența, durerea dintre acest aceste contraste devine insuportabilă.