Depresia, a fost împărțită de specialiști , în linii mari, în depresie ușoară ( moderată sau distimică) și gravă (majoră).
Depresia ușoară– treptată și uneori permanentă- subminează oamenii asemenea ruginii ce roade fierul. Suferința psihică e prea mare iar pricina prea măruntă- durere ce domină celălalte afecte si le alungă. O asemenea depresie ia temporar în stăpânire trupul pornind de la pleoape și si continuând cu muschii care țin dreaptă coloana vertebrală. Îți vatămă inima și plămânii determinând ingreunarea contracțiilor musculare involuntare. Asemenea durerii fizice devenite cronice, e cumplită nu atât din cauă că e insuportabilă pe moment ci pentru că prelungindu-se zile întregi esti obligat să o accepți pe termen nelimitat.
Depresia majoră este materia căderilor psihice. Dacă ne inchipuim un suflet de fier pe care il erodeaza suferința psihică și-l ruginește depresia moderată atunci depresia majoră este prăbușirea înspăimântătoare a unei întregi structuri E nevoie de timp ca să seprăbușească o clădire din fier care ruginește , însă rugina poate preface necontenit solidul în praf subțiindu-l , golindu-l de substanță. Căderea psihică, oricât de bruscă ar părea, e consecința cumulativă a deteriorării… Trece multă vreme intre prima ploaie si momentul în care rugina a răzbătut printr-un stâlp de fier. Depresia începe banal, învăluie zilele într-o culoare cenușie, slăbește actiunile obișnuitep,te lasă ostenit și plictisitși obsedat de propriul tău eu Nimeni n-a izbutit să incă să definească punctul de colaps care marchează depresia majoră, însă când ajungi acolo, nu ai deloc cum să te înșeli. Când cazi intr-o depresie majoră ai tendința să privești inapoi și să-i cauți rădăcinile. Te întrebi de unde vine și dacă nu cumva a fost acolodintotdeauna, imediat sub înveliș ori poate s-a abătut asupra ta brusc ca o intoxicație alimentară.
Andrew Solomon – Demonul amiezii